Conştiinţa este un atribut definitoriu al umanităţii, cea mai evoluată formă de reflectare psihică a lumii obiective, caracterizată prin raţionalitate şi aprehensiunea propriei identităţi a individului. Prin urmare, conştiinţa desemnează activitatea psihică raţională, însoţită permanent de apercepţia Eului, ca agent unic, indivizibil şi inconfundabil al tutur ... Citeşte în continuare »

Memoria este un proces psihic si defineste dimensiunea temporala a organizarii noastre psihice si integrarea ei pe cele trei segmente ale orizontului temporal: trecut, prezent si viitor.

Memoria consta in intiparirea, recunoasterea si reproducerea senzatiilor, sentimentelor, cunostintelor, miscarilor etc. din trecut.

Memoria ne permite sa dobandim continuitatea identitatii noastre in timp. Fara aceasta, am trai doar in prezent si ne-am fi confruntat cu numeroase probleme si situatii la care nu am avea raspuns, nicio experienta elaborata, niciun procedeu de rezolvare si in acest mod adaptarea devenind imposibila. 
Procesul psihic numit memorie este gasit atat la oameni cat si la animale.

... Citeşte în continuare »

Memoria de foarte scurta durata este de fapt, stocajul senzorial. Datorita acestei memorii se face posibila distingerea unor excitanti care apar un timp foarte scurt in campul perceptiv, facandu-i sa dureze pana la 0,25 – 0,50 secunde. Tot datorita ei, la cinematograf, imaginile statice expuse sub 0,10 secunde se contopesc dandu-ne iluzia miscarii. 
Memoria de scurta durata

Memoria de scurta durata are o capacitate limitata care intermediaza informatia intre memoria senzoriala (sau memoria de foarte scurta durata) si memoria de lunga durata. Aici se formeaza “campul atentiei”. Focalizarea sau comutarea atentiei inseamna, de fapt, activarea unor continuturi din memoria de lucru, sau memoria de scurta durata. 
Conform unor experimente, ... Citeşte în continuare »

Memoria de lunga durata implica cateva procese necesare prelucrarii informatiilor: codarea, stocarea si decodarea – inapoierea. 

Codarea

In prima parte conceptele se impart in partile lor componente, pentru a stabili intelesul. 
Apoi, includem contextul din jurul nostru pentru a invata un nou concept, o experienta, sau un episod din viata noastra. 
De exemplu, putem encoda fraza: „mar delicios” cu ideile descriptive: culoare rostie, gust dulce, forma rotunda si apoi ii adaugam contextul: „Ma simt bine pentru ca este o zi frumoasa si eu culeg mere.” Nu se cunosc exact mecanismele codarii informatiei in memorie. 

... Citeşte în continuare »

Insa cum reuseste creierul sa consolideze informatiile pentru a fi stocate pe o durata nelimitata de timp? Folosind hipocampusul, o parte din cortex. Un eveniment creaza legaturi temporare intre neuroni. De exemplu, „rosu” este stocat in zona vizuala a cortexului, iar sunetul scos atunci cand muscam din mar este stocat in zona auditiva. Cand ne aducem aminte despre un lucru, „mar delicios”, memoria trimite mai multe semnale pentru a intari legaturile. 

Informatia urmareste o cale (numita circuitul Papez), pornind in hipocampus si circuland spre sistemul limbic (pentru a culege asociatii emotionale precum „o zi frumoasa” si asociatii spatiale precum „livada de mere”), apoi se muta din nou in hipocampus. Facand informatia sa curga in acest circuit de mai multe ori, pana legaturile se intaresc si se stabil ... Citeşte în continuare »

Memoria declarativa stocheaza intamplari. Este numita asa deoarece se refera la memoriile care pot fi discutate, sau declarate. Memoria declarativa este impartita in memorie semantica si episodica. 
Memoria semantica este reprezentata de cunostintele teoretice independente de timp si de loc; o piesa de informatie (ex: stim ca marul este un „fruct”). Memoria semantica se refera la memoria „intelesurilor” (Ex: „surubelnita este o unealta”). 

Memoria episodica este diferita fata de cea semantica. Aici, cunosintele persoanel sunt sobandite prin experienta intr-un timp si spatiu precis. Aici unitatea de timp este esentiala, ca mai apoi, aceasta memorie, sa ne dea simtul trecerii timpului.

... Citeşte în continuare »

Memoria Procedurala este o memorie de lunga durata si da raspunsurile la „cum sa” (cunostinte procedurale). Comparand-o cu memoria declarativa, aceasta este guvernata de diferite mecanisme si de diferite componente ale creierului. 
Memoria procedurala nu este intodeauna usor verbalizata, insa poate fi folosita fara a o constientiza. 
Memoria procedurala poate reflecta sisteme simple: Stimul – Raspuns bazandu-se pe modelele invatate de-a lungul timpului. In contrast, memoria declarativa poate fi transformata in cuvinte. Exemple de invatare procedurala sunt: invatarea mersului pe bicicleta, a canta la un instrument, sau innotul. Memoria procedurala este foarte durabila in timp. 
Memoria Declarativa si Memoria Procedurala

... Citeşte în continuare »

Cresterea dramaticã a populatiei de vârsta a treia si implicit a celor cu tulburãri psihopatologice semnificative, impune o utilizare eficientã a resurselor sistemului medical. Devine astfel din ce în ce mai importantã diagnosticarea corectã, care va permite initierea tratamentului adecvat, si ulterior monitorizarea progresului si evaluarea prognosticului. Pentru realizarea acestor obiective este necesarã aplicarea scalelor de evaluare, care par a fi indispensabile când avem în vedere persoanele vârstnice. >>>>>

Hemodiluţia este o metodă de tratament în stadiul acut al accidentelor vasculare cerebrale ischemice, prin care se urmăreşte ameliorarea perfuziei cerebrale cu ajutorul îmbunătăţirii proprietăţilor reologice ale sângelui. Hemodiluţia ameliorează microcirculaţia cerebrală. 
Hemodiluţia se bazează pe câteva date fiziopatologice care-i justifică utilitatea în AVCi >>>>>