Se pare că aceste sisteme reprezintă cheia neuroanatomiei anhedoniei (simptom primar al depresiei). Folosirea acestor mecanisme de stimulare emoţională provocativă in vivo a dus la identificarea unui pattern de activare a creierului care distinge pacienţii cu boală depresivă de cei cu anxietate. Se consideră că există o lipsă de funcţionare şi reglare la nivelul circuitelor corticolimbice în medierea tristeţei şi concentrării. 

Eşecul reglării corticale se datorează unui mecanism de „deturnare” a resurselor neuronale de către sistemul limbic şi emoţional, de unde şi inabilitatea pacienţilor de a-şi duce la bun sfârşit sarcinile zilnice mediate de alte căi corticale.