• 
  

• totalitatea „clipelor” câmpului conştiinţei, constituie „organizarea personalităţii”. În felul acesta, personalitatea ar fi alcătuită din derularea mutiplelor cadre al prezentului. Pentru Ey, disoluţiile câmpului de conştiinţă şi ale organizării conştiinţei explică ntreaga patologie psihiatrică. Astfel, disoluţiile câmpului conştiinţei de intensitate mică determină manie şi melancolie, cele de intensitate medie – psihozele delirante acute şi stările oneiroide, iar disoluţiile profunde determină stările confuzionale şi confuzoonirice. Disoluţiile structurii profunde a conştiinţei determină, când sunt de intensitate mică, dizarmonia, când sunt de intensitate medie – delirurile cronice şi schizofrenia, cele mai grave disoluţii determinând demenţele.

• Abordarea conştiinţei din unghiul psihologiei sociale a condus la alte corelaţii. Conştiinţa individuală exprimă structurarea superioară a fenomenelor psihice sub influenţa unor mecanisme de natură socială: limbaj, valori, simboluri. Cu cât cultura societăţii din care face parte individul este mai evoluată, cu atât individul îşi însuşeşte mai mult din valorile ei, şi cu atât este mai conştient de locul şi rolul său în colectivitate, ca şi de propriile sale motivaţii, pe care şi le poate corela cu disponibilităţile şi cerinţele societăţii. Mediile familiale dezorganizate, microgrupurile cu nivel moral scăzut pot determina structurări dizarmonice ale personalităţii copilului sau adolescentului, contribuind la structurarea psihopatiei sau la dezvoltarea unor predispoziţii spre psihoze sau nevroze.

Se mai disting conştiinţa socială, conştiinţa grupului din care face parte individul, conştiinţa profesională, conştiinţa naţională, conştiinţa morală, fiecare dintre ele având un rol important în evoluţia şi menţinerea coerenţei şi unicităţii individului.