Starea de veghe este caracterizată prin aceea că funcţiile psihice se desfăşoară cu:

• claritate (actele ideo-motorii sunt distincte şi într-o corectă orientare);

• luciditate (orientare în realitate oportună şi adecvată);

• sub controlul raţiunii (care impune respectarea unor norme şi valori, în consens cu normele sociale).

Starea de vigilitate a creierului îşi găseşte baza neurofiziologică în sistemul reticulat activator ascendent (SRAA). Pe acest fond de vigilitate, pot fi distinse (sub aspectul intensităţii) mai multe grade de tulburare a conştiinţei. Aceste tulburări nu se însoţesc de productivitate, asociindu-se, o dată cu creşterea intensităţii lor, cu tulburări vegetative.

1. Starea de obtuzie – se manifestă, în plan senzorial, prin ridicarea pragurilor senzoriale, bradipsihie cu hipoprosexie, ceea ce duce la diminuarea mai mult sau mai puţin marcată a permeabilităţii şi recepţiei. Aceasta se realizează cu imprecizie, inadecvare şi latenţă. În plan cognitiv-ideativ, se traduce prin dificultăţi asociative, pierderea mobilităţii şi supleţei ideative, lentoare în înţelegerea întrebărilor, individul neputând să-şi precizeze şi să-şi formuleze ideile.

2. Starea de hebetudine – reprezintă o desprindere de realitate, pe care individul nu o mai poate cuprinde ca ansamblu, perplexitate şi indiferenţă. Ea este considerată un prim pas spre stupoare, fiind de regulă trecătoare şi asociată cu tulburări organice. Este considerată ca făcând parte din tabloul general al confuziei mintale.

3. Starea de torpoare – se manifestă prin bradikinezie, lentoarea proceselor ideative, hipobulie, reducerea marcată a participării afective, uşoară dezorientare temporo-spaţială, cu stări de somnolenţă. Se întâlneşte în sindroame confuzionale de diverse etiologii, disfuncţii ale trunchiului cerebral, sindromul de impregnare neuroleptică, în nevroza instituţională, psihoze toxiinfecţioase, hipotiroidie, convalescenţa unor boli somatice grave.

4. Starea de obnubilare – reprezintă o denivelare mai importantă a vigilităţii, cu hipoprosexie vera şi dificultăţi mnezice mixte, creşterea pragurilor senzoriale, dificultăţi în înţelegere şi sinteză, care se desfăşoară cu o greutate sporită. Pe plan clinic, se manifestă prin răspunsuri vagi, incomplete, uneori lipsite de sens, alteori cu caracter de perseverare. Procesele imaginativ-reprezentative sunt tulburate profund, iar evocarea evenimentelor parcurse, a faptelor trăite, se realizează dificil, uneori fiind imposibilă. La stimuli intenşi sau la repetarea întrebărilor, răspunsurile pot creşte în precizie şi claritate.
5. 
   
6. Starea de stupoare si Soporul