Capitolul 1
DISPOZITII GENERALE
Articolul 1. Scopul prezentei legi si notiunile de baza
(1) Prezenta lege are drept scop consolidarea drepturilor fundamentale
ale omului in sistemul serviciilor de sanatate, asigurarea respectarii
demnitatii si integritatii pacientului si sporirea rolului participativ al
persoanelor la adoptarea deciziilor de sanatate.
(2) In sensul prezentei legi, se definesc urmatoarele notiuni:
pacient (consumator al serviciilor de sanatate) - persoana care
necesita, utilizeaza sau solicita servicii de sanatate, indiferent de
starea sa de sanatate, sau care participa benevol, in calitate de subiect
uman, la cercetari biomedicale;
drepturi ale pacientului - drepturi derivate din drepturile
fundamentale ale omului la viata si sanatate, care includ drepturi sociale
ce tin de accesibilitate, echitate si calitate in obtinerea asistentei
medicale, precum si drepturi individuale ce tin de respectarea pacientului
ca fiinta umana, a demnitatii si integritatii lui, realizate in cadrul
utilizarii serviciilor de sanatate sau in legatura cu participarea lui
benevola, in calitate de subiect uman, la cercetari biomedicale;
reprezentant legal al pacientului - persoana care poate reprezenta, in
conditiile legii, fara procura, interesele unui pacient fara capacitate
deplina de exercitiu sau care a fost declarat incapabil ori cu capacitate
de exercitiu limitata;
ruda apropiata - persoana care se afla in relatii de rudenie cu
pacientul (parinti, copii, frati drepti si surori drepte, bunici), inclusiv
sotul (sotia), si care in ultimii citiva ani s-a aflat cel mai mult in
contact cu acesta sau a fost desemnata de pacient, cind acesta avea
capacitatea de exercitiu, pentru a-i reprezenta interesele in relatiile
stabilite de prezenta lege;
garantare a drepturilor pacientului - sistem de obligatii, stabilite
prin acte juridice, ce asigura realizarea drepturilor si
responsabilitatilor pacientului;
servicii de sanatate - complex de masuri orientate spre satisfacerea
necesitatilor populatiei in ocrotirea si recuperarea sanatatii, realizate
cu folosirea cunostintelor profesionale medicale si farmaceutice;
prestatori de servicii de sanatate - institutii medico-sanitare si
farmaceutice, indiferent de tipul de proprietate si forma juridica de
organizare, medici si alti specialisti in domeniu, alte persoane fizice si
juridice abilitate cu dreptul de a practica un anumit gen de activitate
medicala si farmaceutica in conformitate cu legislatia in vigoare;
interventie medicala (act medical) - orice examinare, tratament,
cercetare clinica si asistenta sau alta actiune aplicata pacientului cu
scop profilactic, diagnostic, curativ (de tratament), de reabilitare sau de
cercetare biomedicala si executata de un medic sau alt lucrator medical;
cercetare biomedicala (studiu clinic) - cercetare stiintifica care are
drept scop studierea parametrilor fiziologici, psihologici si a altor stari
ale organismului uman sub influenta diferitilor factori, precum si testarea
clinica a noilor metode de diagnostic, curativ-profilactice, de
reabilitare, a medicamentelor sau a altor remedii, realizata pe un subiect
uman;
consimtamint - consimtamintul constientizat al pacientului sau al
reprezentantului sau legal (in lipsa acestuia, al rudei apropiate) pentru
efectuarea unei interventii medicale, exprimat benevol, in baza informatiei
multilaterale si exhaustive primite de la medicul curant sau de la medicul
care efectueaza cercetarea biomedicala (studiul clinic), autentificat prin
semnaturile pacientului sau a reprezentantului sau legal (a rudei
apropiate) si a medicului in documentatia medicala respectiva;
secret medical - informatii confidentiale despre diagnosticul, starea
sanatatii, viata privata a pacientului, obtinute in urma examinarii,
tratamentului, profilaxiei, reabilitarii sau cercetarii biomedicale
(studiului clinic), care nu pot fi divulgate persoanelor terte, cu exceptia
cazurilor prevazute de prezenta lege;
informatii medicale - informatiile despre starea sanatatii fizice si
psihice a pacientului, precum si datele obtinute pe parcursul examinarii si
tratamentului, activitatilor de profilaxie si reabilitare a pacientului;
eroare medicala - activitatea sau inactivitatea constienta a
prestatorului de servicii de sanatate, soldata cu moartea sau dauna cauzata
sanatatii pacientului din imprudenta, neglijenta sau lipsa de
profesionalism;
ingrijire terminala - ingrijirea acordata unui pacient in cazul in
care, prin metode de tratament disponibile, nu mai este posibila o
imbunatatire a prognozei fatale, precum si ingrijirea acordata pacientului
nemijlocit inainte de deces.
Articolul 2. Principiile de baza ale realizarii
drepturilor pacientului
Principiile de baza ale realizarii drepturilor pacientului constau in:
a) respectarea drepturilor fundamentale ale omului si a demnitatii
fiintei umane in domeniul ocrotirii sanatatii;
b) recunoasterea vietii umane, a sanatatii omului ca valoare suprema;
c) orientarea spre mentinerea vietii, a sanatatii fizice si psihice a
pacientului in procesul prestarii serviciilor de sanatate;
d) respectarea valorilor morale si culturale ale pacientului, a
convingerilor lui religioase si filozofice;
e) recunoasterea pacientului, iar in cazurile prevazute de legislatie,
a reprezentantului sau legal (a rudei apropiate), in calitate de
participant principal la luarea deciziei privind interventia medicala;
f) reglementarea drepturilor, responsabilitatilor si a conditiilor de
limitare a drepturilor pacientului in scopul protectiei sanatatii acestuia
si respectarii drepturilor altor persoane;
g) increderea reciproca dintre pacient si lucratorul medical.
Articolul 3. Legislatia privind drepturile pacientului
(1) Legislatia cu privire la drepturile pacientului are la baza
Constitutia Republicii Moldova, Legea ocrotirii sanatatii nr.411-XIII din
28 martie 1995, prezenta lege si alte acte normative ce reglementeaza
relatiile sociale in domeniul drepturilor pacientului, al garantarii si
protectiei lor.
(2) Legile si alte acte normative nu pot limita drepturile pacientului
stabilite de Constitutia Republicii Moldova.
(3) Daca un tratat international la care Republica Moldova este parte
stabileste alte norme decit cele prevazute de prezenta lege, se aplica
normele tratatului international.
Articolul 4. Extinderea efectului legii
Efectul prezentei legi se extinde asupra autoritatilor administratiei
publice centrale si locale, a institutiilor medico-sanitare si
farmaceutice, a organizatiilor de asigurari de sanatate, a institutiilor de
cercetari stiintifice, a institutiilor de invatamint medical, a clinicilor
universitare, a persoanelor care practica in mod individual activitati
medico-sanitare si farmaceutice, precum si asupra cetatenilor Republicii
Moldova, a apatrizilor si cetatenilor straini aflati pe teritoriul tarii,
daca acordurile internationale nu prevad altfel.
Capitolul 2
DREPTURILE SI RESPONSABILITATILE PACIENTULUI
Articolul 5. Drepturile pacientului
Pacientul are dreptul la:
a) asistenta medicala gratuita in volumul stabilit de legislatie;
b) atitudine respectuoasa si umana din partea prestatorului de
servicii de sanatate, indiferent de virsta, sex, apartenenta etnica, statut
socioeconomic, convingeri politice si religioase;
c) securitate a vietii personale, integritate fizica, psihica si
morala, cu asigurarea discretiei in timpul acordarii serviciilor de
sanatate;
d) reducere a suferintei si atenuare a durerii, provocate de o
imbolnavire si/sau interventie medicala, prin toate metodele si mijloacele
legale disponibile, determinate de nivelul existent al stiintei medicale si
de posibilitatile reale ale prestatorului de servicii de sanatate;
e) opinie medicala alternativa si primirea recomandarilor altor
specialisti, la solicitarea sa ori a reprezentantului sau legal (a rudei
apropiate), in modul stabilit de legislatie;
f) asigurare de asistenta medicala (obligatorie si benevola), in
conformitate cu legislatia;
g) informatii cu privire la prestatorul de servicii de sanatate,
profilul, volumul, calitatea, costul si modalitatea de prestare a
serviciilor respective;
h) examinare, tratament si intretinere in conditii adecvate normelor
sanitaro-igienice;
i) informatii exhaustive cu privire la propria sanatate, metodele de
diagnostic, tratament si recuperare, profilaxie, precum si la riscul
potential si eficienta terapeutica a acestora;
j) informatie completa privind factorii nocivi ai mediului ambiant;
k) exprimare benevola a consimtamintului sau refuzului la interventie
medicala si la participare la cercetarea biomedicala (studiul clinic), in
modul stabilit de prezenta lege si de alte acte normative;
l) acceptare sau refuz in ce priveste efectuarea ritualurilor
religioase in perioada spitalizarii in institutia medico-sanitara, daca
aceasta nu afecteaza activitatea ei si nu provoaca prejudiciu moral altor
pacienti;
m) asistenta a avocatului sau a unui alt reprezentant in scopul
protectiei intereselor sale, in modul stabilit de legislatie;
n) informatie privind rezultatele examinarii plingerilor si
solicitarilor, in modul stabilit de legislatie;
o) atacare, pe cale extrajudiciara si judiciara, a actiunilor
lucratorilor medicali si ale altor prestatori ai serviciilor de sanatate,
precum si a functionarilor responsabili de garantarea asistentei medicale
si a serviciilor aferente in volumul prevazut de legislatie;
p) ingrijire terminala demna de o fiinta umana;
q) despagubire a daunelor aduse sanatatii, conform legislatiei.
Articolul 6. Limitarea drepturilor pacientului
(1) Pacientii pot fi supusi numai acelor limitari care sint
compatibile cu instrumentele privind drepturile omului.
(2) Drepturile pacientului pot fi limitate in caz de:
a) spitalizare si examinare a bolnavilor ce sufera de boli psihice, in
conformitate cu Legea nr.1402-XIII din 16 decembrie 1997 privind asistenta
psihiatrica, tinind cont de solicitarile pacientului, in masura adecvata
capacitatii lui de exercitiu;
b) examinare medicala obligatorie a persoanelor care doneaza benevol
singe, substante lichide biologice, organe si tesuturi;
c) efectuare a examinarii medicale preliminare obligatorii, in scopul
depistarii bolilor ce prezinta pericol social, in timpul angajarii la
serviciu si in cadrul examinarilor medicale periodice obligatorii ale
lucratorilor de anumite profesii, imigrantilor si emigrantilor, a caror
lista se aproba de Ministerul Sanatatii si Protectiei Sociale;
d) efectuare a examinarii medicale obligatorii, inclusiv pentru
depistarea infectiei HIV/SIDA, a sifilisului si a tuberculozei la
persoanele aflate in penitenciare;
e) spitalizare si izolare obligatorie (carantina) a persoanelor
afectate de infectii contagioase si a celor suspectate de vreo boala
infectioasa ce prezinta pericol social.
Articolul 7. Responsabilitatile pacientului
(1) Pacientul are urmatoarele responsabilitati:
a) sa aiba grija de propria sanatate si sa duca un mod de viata
sanatos, excluzind actiunile premeditate ce dauneaza sanatatii lui si a
altor persoane;
b) sa respecte masurile de precautie in contactele cu alte persoane,
inclusiv cu lucratorii medicali, in cazul in care stie ca el sufera de o
boala ce prezinta pericol social;
c) sa intreprinda, in lipsa contraindicatiilor medicale, masuri
profilactice obligatorii, inclusiv prin imunizari, a caror neindeplinire
ameninta propria sanatate si creeaza pericol social;
d) sa comunice lucratorului medical informatii complete despre bolile
suportate si cele curente, despre maladiile sale ce prezinta pericol
social, inclusiv in caz de donare benevola a singelui, a substantelor
lichide biologice, a organelor si tesuturilor;
e) sa respecte regulile de comportament stabilite pentru pacienti in
institutia medico-sanitara, precum si recomandarile medicului in perioada
tratamentului ambulator si stationar;
f) sa excluda utilizarea produselor farmaceutice si a substantelor
medicamentoase fara prescrierea si acceptul medicului curant, inclusiv a
drogurilor, a altor substante psihotrope si a alcoolului in perioada
tratamentului in institutia medico-sanitara;
g) sa respecte drepturile si demnitatea altor pacienti, precum si ale
personalului medico-sanitar.
(2) In cazul incalcarii de catre pacient a regulilor de tratament si
de comportament in institutia medico-sanitara, incalcare ce are drept
consecinta daune materiale si morale, acesta poarta raspundere in
conformitate cu legislatia.
Capitolul 3
GARANTAREA DREPTURILOR FUNDAMENTALE
ALE PACIENTULUI
Articolul 8. Garantarea drepturilor sociale ale
pacientului la asistenta medicala
(1) Realizarea drepturilor sociale ale pacientului la asistenta
medicala este determinata de asigurarea accesului echitabil la serviciile
de sanatate de cea mai inalta calitate, pe care societatea o poate garanta
cu resursele umane, financiare si materiale disponibile, conform
legislatiei.
(2) Fiecarui pacient i se asigura accesul nelimitat si inscrierea la
un medic de familie, iar daca este posibil, si dreptul de alegere sau
schimbare a acestuia. In acest sens, in cadrul fiecarei unitati
medico-sanitare sau al organului de conducere a asistentei medicale
primare, vor fi afisate listele cu medicii de familie si modul de alegere a
acestora in localitatea respectiva.
(3) Fiecarui pacient i se garanteaza accesul gratuit la serviciile de
sanatate de urgenta, realizate atit prin intermediul medicului de familie,
cit si prin structurile institutiilor medico-sanitare de tip ambulator sau
stationar din raza aflarii pacientului.
(4) Interventiile chirurgicale se pot efectua numai daca exista
conditii de dotare necesare si personal calificat, exceptie facind cazurile
de urgenta aparute in situatii extreme.
(5) Pacientul are dreptul la ingrijire terminala demna de o fiinta
umana.
(6) In cazul in care prestatorii de servicii de sanatate sint obligati
sa recurga la selectarea de pacienti pentru anumite tipuri de tratament
disponibile in numar limitat, selectarea se va face numai pe baza de
criterii medicale aprobate de Ministerul Sanatatii si Protectiei Sociale.
(7) Personalul medical nu este in drept sa supuna pacientul nici unei
forme de presiune pentru a-l determina pe acesta sa il recompenseze altfel
decit prevad reglementarile legale.
(8) Realizarea drepturilor sociale ale pacientului se asigura prin:
a) promovarea si sustinerea financiara de catre stat a unor programe
nationale si a unor servicii de sanatate acordate cu titlu gratuit, in
modul prevazut de legislatie;
b) crearea unor conditii de activitate pentru lucratorii medicali
adecvate necesitatilor de exercitare a obligatiilor lor profesionale, in
conformitate cu normele stabilite si exigentele stiintei medicale moderne;
c) acreditarea institutiilor medico-sanitare, indiferent de tipul de
proprietate si forma juridica de organizare, in conformitate cu legislatia;
d) aplicarea sistemului de standarde medicale in acordarea serviciilor
de sanatate;
e) exercitarea controlului asupra calitatii serviciilor de sanatate
acordate si acreditate in modul stabilit de legislatie;
f) reglementarea de catre stat a medicinei private;
g) mentinerea sistemului de instruire si perfectionare a lucratorilor
medicali conform standardelor internationale.
Articolul 9. Asigurarea dreptului pacientului
in domeniul reproducerii
(1) Pacientul, prin serviciile de sanatate, are dreptul sa aleaga cele
mai sigure metode privind asigurarea sanatatii reproducerii.
(2) Orice pacient are dreptul la metode de planificare familiala
eficiente si lipsite de riscuri.
(3) Pacientul are dreptul la informatii, educatie si servicii necesare
unei vieti sexuale normale si sanatatii reproducerii, fara nici o
discriminare.
(4) Dreptul femeii la viata prevaleaza in cazul in care sarcina
prezinta un factor de risc major si imediat pentru viata mamei.
Articolul 10. Asigurarea dreptului pacientului de
participare la luarea deciziilor de sanatate
(1) Toate deciziile cu caracter economic, administrativ sau social
care au o influenta sau un impact potential asupra starii de sanatate a
populatiei, la nivel national sau local, vor fi luate tinindu-se cont de
opinia publica.
(2) Pacientii au dreptul colectiv la o forma de reprezentare, la
fiecare nivel al sistemului de servicii de sanatate, in luarea deciziilor
privind planificarea si reevaluarea serviciilor, inclusiv gama, calitatea
si prestarea serviciilor acordate.
(3) Cetatenii Republicii Moldova, organizatiile de pacienti si
asociatiile neguvernamentale participa la elaborarea politicii si
programelor de sanatate, la aprecierea prioritatilor si criteriilor de
alocare a resurselor. Forma si modul de participare se reglementeaza
printr-un regulament elaborat de Ministerul Sanatatii si Protectiei Sociale
si aprobat de Guvern.
(4) Pacientul este implicat in procesul de luare a deciziilor cu
privire la starea sanatatii personale in toate cazurile, inclusiv in cazul
in care se cere consimtamintul doar al reprezentantului sau legal (al rudei
apropiate), in masura permisa de capacitatea lui de exercitiu.
(5) Participarea la luarea deciziilor de sanatate ale asociatiilor
obstesti pentru protectia consumatorilor de servicii de sanatate poate fi
incurajata prin suport financiar (in forma de granturi etc.)
Articolul 11. Asigurarea dreptului pacientului la informare
(1) Dreptul pacientului la informare se asigura:
a) de catre autoritatile sistemului de sanatate de toate nivelurile;
b) de catre organizatiile medico-sanitare si farmaceutice;
c) de catre medicul curant si alti specialisti in domeniu sau de catre
alte persoane ce participa la tratamentul pacientului sau care l-au
antrenat in cercetarea biomedicala (studiul clinic), in masura competentei
functiei detinute;
d) de catre organizatiile de asigurari in sanatate.
(2) Informatiile cu privire la volumul, tipurile si conditiile
acordarii serviciilor de sanatate, nivelul de acreditare a institutiei
medico-sanitare, licenta si calificarea personalului angajat in prestarea
serviciilor de sanatate se prezinta pacientului in modul stabilit de
legislatie.
(3) Pe toata perioada aflarii in institutia medico-sanitara, pacientul
este informat despre identitatea, statutul si experienta profesionala a
specialistilor medicali care nemijlocit se ocupa de el si il ingrijesc,
acestia fiind obligati sa poarte un ecuson cu specificarea numelui,
specialitatii si functiei detinute.
(4) Prestatorii de servicii de sanatate asigura accesul nelimitat al
pacientului, al reprezentatului sau legal (al rudei apropiate) la
informatia privind propriile date medicale, la rezultatele si la dosarele
cu investigatii, la tratamentele si ingrijirile primite, cu eliberarea unui
rezumat in scris la externare. Pacientul poate obtine copia oricarei parti
din propriile date si dosare medicale in modul stabilit de Ministerul
Sanatatii si Protectiei Sociale.
(5) Informatiile medicale cu privire la starea sanatatii pacientului
si la interventia medicala propusa, inclusiv la riscurile si beneficiile
potentiale ale fiecarei proceduri, efectele posibile ale refuzului
tratamentului, alternativele existente, pronosticul si alte informatii cu
caracter medical, se prezinta de catre prestatorul de servicii de sanatate
intr-un limbaj clar, respectuos si accesibil pacientului, cu minimalizarea
terminologiei profesionale. In cazul cind pacientul nu cunoaste limba de
stat, se va cauta o alta forma de comunicare.
(6) Informatiile medicale se prezinta pacientului personal, iar pentru
persoanele care nu au atins virsta de 18 ani si cele declarate incapabile
sau cu capacitate de exercitiu limitata - reprezentantilor lor legali
(rudelor apropiate), informind concomitent pacientul in masura adecvata
capacitatii lui de exercitiu.
(7) Pacientul are dreptul de a cere in mod expres sa nu fie informat
si de a alege o alta persoana care sa fie informata in locul sau.
(8) Informatiile despre drepturile si responsabilitatile pacientului
in cadrul programelor de asigurari de sanatate se prezinta acestuia de
catre organizatiile de asigurari de sanatate in modul stabilit de
legislatie.
Articolul 12. Asigurarea dreptului pacientului la
confidentialitatea informatiilor ce tin
de secretul medical
(1) Toate datele privind identitatea si starea pacientului,
rezultatele investigatiilor, diagnosticul, pronosticul, tratamentul, precum
si datele cu caracter personal sint confidentiale si urmeaza a fi protejate
si dupa moartea acestuia.
(2) Confidentialitatea informatiilor cu privire la solicitarea de
asistenta medicala, examinare si tratament, inclusiv a altor informatii ce
constituie secret medical, este asigurata de medicul curant si specialistii
implicati in acordarea serviciilor de sanatate sau in cercetarea
biomedicala (studiul clinic), precum si de alte persoane carora aceste
informatii le-au devenit cunoscute datorita exercitarii obligatiilor
profesionale si de serviciu.
(3) Informatiile ce se considera confidentiale pot fi furnizate numai
in cazul in care pacientul consimte acest lucru in mod explicit sau la
solicitarea reprezentantului sau legal (a rudei apropiate), in conditiile
consimtite de pacient, in masura adecvata capacitatii lui de intelegere, in
situatii cind capacitatea de exercitiu a pacientului nu este deplina sau
lipseste ori daca legea o cere in mod expres.
(4) Prezentarea informatiei confidentiale fara consimtamintul
pacientului sau al reprezentantului sau legal (al rudei apropiate) se
admite:
a) pentru a implica in procesul curativ alti specialisti in domeniu,
inclusiv in caz de examinare si tratament urgent al persoanei incapabile de
a-si exprima vointa din cauza starii sale, dar numai in volumul necesar
pentru luarea unei decizii adecvate;
b) pentru a informa organele si institutiile serviciului
sanitaro-epidemiologic de stat in cazul unui pericol real de extindere a
bolilor infectioase, otravirilor si contaminarilor in masa;
c) la solicitarea motivata a organului de urmarire penala, a instantei
judecatoresti in legatura cu efectuarea urmaririi penale sau a procesului
judiciar, in conformitate cu legislatia;
d) pentru informarea parintilor sau a reprezentantilor legali ai
persoanelor in virsta de pina la 18 ani in caz de acordare acestora a
asistentei medicale;
e) la existenta temeiului de a crede ca prejudiciul adus sanatatii
persoanei este rezultatul unor actiuni ilegale sau criminale, informatia
urmind a fi prezentata, in acest caz, organelor de drept competente.
(5) Este interzis orice amestec in viata privata si familiala a
pacientului fara consimtamintul acestuia.
(6) Persoanele care, in exercitiul functiunii, au primit informatii
confidentiale, de rind cu personalul medico-sanitar si farmaceutic, poarta
raspundere, in conformitate cu legislatia, pentru divulgarea secretului
medical, luindu-se in considerare prejudiciul adus prin aceasta
pacientului.
(7) Produsele biologice, inclusiv organele si tesuturile, din care pot
fi derivate date identificabile sint protejate ca atare.
Articolul 13. Consimtamintul si modul de perfectare
a acordului informat sau a refuzului
benevol la interventia medicala
(1) O conditie obligatorie premergatoare interventiei medicale este
consimtamintul pacientului, cu exceptia cazurilor prevazute de prezenta
lege.
(2) Consimtamintul pacientului la interventia medicala poate fi oral
sau scris si se perfecteaza prin inscrierea in documentatia medicala a
acestuia, cu semnarea obligatorie de catre pacient sau reprezentantul sau
legal (ruda apropiata) si medicul curant. Pentru interventiile medicale cu
risc sporit (caracter invaziv sau chirurgical), consimtamintul se
perfecteaza obligatoriu, in forma scrisa, prin completarea unui formular
special din documentatia medicala, denumit acord informat. Lista
interventiilor medicale care necesita perfectarea acordului informat in
forma scrisa si modelul formularului respectiv se elaboreaza de catre
Ministerul Sanatatii si Protectiei Sociale.
(3) Acordul informat trebuie sa contina in mod obligatoriu informatia,
expusa intr-o forma accesibila pentru pacient, cu privire la scopul,
efectul scontat, metodele interventiei medicale, riscul potential legat de
ea, posibilele consecinte medico-sociale, psihologice, economice etc.,
precum si privind variantele alternative de tratament si ingrijire
medicala.
(4) Pacientul sau reprezentantul sau legal (ruda apropiata) are
dreptul de a renunta la interventia medicala sau de a cere incetarea ei la
orice etapa, cu exceptia cazurilor prevazute la art.6, cu asumarea
responsabilitatii pentru o atare decizie.
(5) In caz de refuz la interventia medicala, exprimat de pacient sau
de reprezentantul sau legal (de ruda apropiata), acestuia i se explica,
intr-o forma accesibila, consecintele posibile. Refuzul categoric al
pacientului se perfecteaza prin inscrierea respectiva in documentatia
medicala, cu indicarea consecintelor posibile, si se semneaza in mod
obligatoriu de catre pacient sau reprezentantul sau legal (ruda apropiata),
precum si de catre medicul curant.
(6) In caz de eschivare intentionata a pacientului de a-si pune
semnatura care certifica faptul ca el a fost informat despre riscurile si
consecintele posibile ale refuzului la interventia medicala propusa,
documentul se semneaza in mod obligatoriu de catre director, seful de
sectie si medicul curant.
(7) In caz de refuz la asistenta medicala, exprimat de reprezentantul
legal al pacientului (ruda apropiata), cind o atare asistenta este necesara
pentru salvarea vietii pacientului, organele de tutela si curatela au
dreptul, la solicitarea organizatiilor medicale, de a se adresa in instanta
judecatoreasca pentru protectia intereselor persoanei bolnave.
(8) In cazul unei interventii medicale de urgenta, necesare pentru a
salva viata pacientului, cind acesta nu-si poate exprima vointa, iar
consimtamintul reprezentantului sau legal (al rudei apropiate) nu poate fi
obtinut la timp, personalul medical, abilitat in modul stabilit de
legislatie, are dreptul de a lua decizia respectiva in interesele
pacientului.
(9) Este obligatoriu consimtamintul scris al pacientului pentru
recoltarea, pastrarea si folosirea tuturor produselor biologice prelevate
din corpul sau, inclusiv a organelor si tesuturilor, ca obiect de
transplant. Consimtamintul pacientului este necesar in cazul in care aceste
produse biologice se folosesc in scopul stabilirii diagnosticului ori a
tratamentului cu care bolnavul este de acord. Institutia medicala, la
rindul sau, isi asuma in scris responsabilitatea de a pastra, utiliza si
anihila produsele biologice prelevate din corpul pacientului, in
conformitate cu modul stabilit de Ministerul Sanatatii si Protectiei
Sociale.
(10) Pacientul nu poate fi fotografiat, filmat sau expus, in orice
alta forma, demonstrarii ca obiect de studiu intr-o institutie
medico-sanitara fara consimtamintul scris al acestuia sau al
reprezentantului sau legal (al rudei apropiate). Consimtamintul pacientului
este necesar si in cazul participarii lui la invatamintul medical clinic.
Articolul 14. Asigurarea drepturilor pacientului in procesul
cercetarii biomedicale (studiului clinic) ce
tine de aplicarea noilor metode de diagnostic,
tratament, profilaxie si reabilitare, a
medicamentelor si altor mijloace similare
(1) Fiecare cercetare biomedicala (studiu clinic) poate fi realizata
doar dupa obtinerea consimtamintului scris al pacientului sau al
reprezentantului sau legal (al rudei apropiate), in conformitate cu
prezenta lege.
(2) Nu poate fi antrenata intr-o cercetare biomedicala (studiu clinic)
persoana care nu este capabila de a-si exprima vointa, cu exceptia
cazurilor in care cercetarea este efectuata in interesul pacientului si
exista consimtamintul reprezentantului sau legal (al rudei apropiate),
perfectat in modul stabilit de prezenta lege.
(3) La obtinerea consimtamintului pacientului de a participa la
cercetarea biomedicala (studiul clinic), acestuia trebuie sa-i fie
prezentate informatii exhaustive despre scopurile, metodele, efectele
secundare, riscul posibil, durata si rezultatele preconizate ale
cercetarii. Pacientul poate renunta la participare la cercetarea
biomedicala in orice etapa de desfasurare a acesteia.
(4) Pe toata perioada cercetarii biomedicale (a studiului clinic),
viata si sanatatea persoanei supuse experimentului urmeaza a fi asigurate
din contul institutiei care efectueaza cercetarea la una din organizatiile
de asigurari ce activeaza pe teritoriul Republicii Moldova, in conformitate
cu legislatia.
(5) Pentru efectuarea cercetarii biomedicale (a studiului clinic),
este obligatoriu acordul unei autoritati de etica pentru cercetari
biomedicale, care se instituie ca organizatie autonoma nonprofit si
activeaza in baza unui regulament aprobat de Guvern.
(6) Efectuarea cercetarii biomedicale (a studiului clinic) se admite
doar in organizatiile sistemului de stat de ocrotire a sanatatii si se
bazeaza pe cercetari prealabile de laborator. Realizarea cercetarii urmeaza
a fi reflectata intr-un act perfectat in conformitate cu modelul elaborat
si aprobat de Ministerul Sanatatii si Protectiei Sociale.
(7) Modul de efectuare a cercetarii biomedicale (a studiului clinic)
cu aplicarea noilor metode de diagnostic, tratament, profilaxie si
reabilitare, a medicamentelor si altor remedii se stabileste de Ministerul
Sanatatii si Protectiei Sociale.
(8) Noile metode de diagnostic, tratament, profilaxie si reabilitare
pot fi aplicate pacientului doar dupa obtinerea consimtamintului scris al
acestuia, iar pentru tratamentul persoanei fara capacitate de exercitiu
deplina, in caz de pericol real pentru viata acesteia, si cu consimtamintul
scris al reprezentantului ei legal (al rudei apropiate).
(9) Propagarea si publicitatea, inclusiv in mijloacele de informare in
masa, a metodelor de diagnostic, tratament, profilaxie si reabilitare, a
medicamentelor si altor remedii ce nu au trecut testarile de verificare in
conformitate cu legislatia se interzic.
Capitolul 4
PROTECTIA DREPTURILOR PACIENTULUI
Articolul 15. Asigurarea dreptului pacientului de a ataca
actiunile prestatorilor de servicii de sanatate
(1) Pacientul sau reprezentantul sau poate ataca actiunile
prestatorilor de servicii de sanatate ce au condus la lezarea drepturilor
individuale ale pacientului, precum si actiunile si deciziile autoritatilor
publice si ale persoanelor cu functie de raspundere ce au condus la lezarea
drepturilor lui sociale stabilite de legislatie.
(2) Pacientul are dreptul la o examinare si rezolvare a cererilor
(reclamatiilor) intr-o maniera prompta, justa si eficienta.
(3) Realizarea protectiei drepturilor pacientului se asigura pe cale
extrajudiciara si judiciara, in conformitate cu legislatia.
Articolul 16. Protectia extrajudiciara a drepturilor pacientului
(1) Protectia extrajudiciara a drepturilor pacientului se realizeaza,
dupa caz, de catre:
a) Ministerul Sanatatii si Protectiei Sociale;
b) directiile teritoriale de sanatate;
c) institutiile medico-sanitare si farmaceutice;
d) organizatiile de asigurari de sanatate;
e) organizatiile profesionale ale medicilor, asociatiile pacientilor,
asociatiile obstesti pentru protectia consumatorilor de servicii de
sanatate;
f) alte structuri, create si acreditate in conformitate cu legislatia.
(2) Fiecare institutie medico-sanitara este obligata sa afiseze
intr-un loc accesibil pentru public informatia cu privire la drepturile
pacientilor, modul si termenele de depunere a petitiilor si sugestiilor.
(3) Cererile sau reclamatiile pacientilor adresate organelor
mentionate la alin.(1) se examineaza in temeiul Legii nr.190-XIII din 19
iulie 1994 cu privire la petitionare si al altor acte legislative. Despre
rezultatele examinarii si decizia luata sint informati pacientul sau
reprezentantul sau legal (ruda apropiata) si prestatorul de servicii de
sanatate pe a carui adresa a fost depusa reclamatia.
(4) In caz de dezacord al pacientului sau al reprezentantului sau
legal (al rudei apropiate) cu rezultatele examinarii si decizia luata,
acestia pot apela la comisia independenta de expertiza profesionala
medicala, care se creeaza si activeaza in conformitate cu un regulament
aprobat de Ministerul Sanatatii si Protectiei Sociale.
Articolul 17. Protectia judiciara a drepturilor pacientului
(1) Orice persoana care considera ca i-au fost lezate drepturile si
interesele legitime prevazute de prezenta lege este in drept, in vederea
protejarii lor, sa se adreseze in instanta judecatoreasca competenta.
(2) Adresarea in instantele judecatoresti se face conform prevederilor
legislatiei.
Articolul 18. Responsabilitatea pentru incalcarea
drepturilor pacientului
(1) Responsabilitatea pentru incalcarea drepturilor sociale ale
pacientului la asistenta medicala o poarta autoritatile administratiei
publice centrale si locale si autoritatile sistemului de sanatate de toate
nivelurile, iar pentru incalcarea drepturilor individuale, stipulate de
prezenta lege - prestatorii de servicii de sanatate.
(2) Persoanele vinovate de incalcarea drepturilor pacientului
stipulate de prezenta lege poarta raspundere in conformitate cu legislatia.
Capitolul 5
DISPOZITII FINALE
Articolul 19
(1) Prezenta lege intra in vigoare la 6 luni de la data publicarii.
(2) Guvernul:
va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislatiei in
concordanta cu prezenta lege;
va aduce propriile acte normative in concordanta cu prezenta lege.

PRESEDINTELE
PARLAMENTULUI Marian LUPU