Migrena este una dintre cele mai vechi si mai răspândite boli cunoscute de omenire. Tipice pentru migrenă sunt crizele de dureri de cap recurente periodic cu caracterul oscilant, fără cauză precisă, care provoacă crize.

Incidenţa.
Migrena prezintă o problemă medico-socială în practica medicală. Circa 16% persoane de vârstă productivă (35-45 ani) suportă migrenă. Boala se constată mai frecvent la femei. Obiectivul studierii acestei maladii este determinat nu doar de incidenţa înaltă a migrenei la persoane tinere, dar şi de manifestările paroxismale grave.
Migrena este o maladie cunoscută încă din antichitate. Primele date despre cefalee periodică, similară după descriere cu migrena, apar în lucrările lui Hipocrat şi Celsiu cu 3000 ani înainte de era noastră. În sec XVII medicul elveţian I.Vepfer a fost primul care a presupus, că cefaleea din cadrul migrenei este cauzată de dilatarea vaselor cerebrale în timpul accesului. Monografii despre migrenă apar în sec XVIII care sunt actuale până în prezent.
Etiologia. Factorii care favorizează apariţia migrenei constituie, schimbările de vreme, perioadele menstruale, oboseala, administrarea de contraceptive, stresul emoţional, dar şi unele alimente, cum ar fi brânza, nucile, fructele de avocado, mâncarea tratată cu nitraţi, ciocolata, emolienţii pentru carne şi băuturile alcoolice. De multe ori, în apariţia migrenei, intervine factorul ereditar (moştenit). Dacă migrena nu are caracteristicile obişnuite, ea poate fi cauzată de o malformaţie vasculară cerebrală.
Patogenia nu este complet identificată. Mecanismul accesului de migrenă se consideră spasmul şi dilatarea ulterioară a vaselor cerebrale. În perioada accesului se produce modificarea activităţii trombocitelor şi reducerea concentraţiei serotoninei în sânge, care susţine spasmul vascular. Înainte de acces se determină creşterea conţinutului de serotonină în sânge datorită stimulării receptorilor serotoninergici.

Tabloul clinic.
Migrenele se pot manifesta în mai multe forme.
Principalele tipuri sunt:
• migrena clasica,
• migrena comuna.
Migrena clasică. De obicei, durerea de cap este precedată de anumite semne, stări. Perceperea vizuală a mediului inconjurător se schimbă, persoana care suferă de migrenă poate vedea "stele verzi" sau linii in zigzag. Multe persoane văd dublu sau chiar nu mai văd nimic o anumită perioadă de timp. De cele mai multe ori, schimbarea percepţiei vizuale este urmată de ameţeală, amorţeală, instabilitate în mers, confuzie în gândire, tremuratul buzelor, a feţei, a mâinilor (la o singură mână sau la ambele), lipsa forţei musculare într-un picior sau într-un braţ, incapacitate de a vorbi sau bâlbâială. O persoană poate avea doar unul sau câteva din aceste simptome, şi în general există aceeaşi combinaţie între simptome la fiecare criză. Simptomele pot dura de la 5 la 15 minute sau chiar mai mult. Când acestea dispar, într-o jumătate a capului începe durerea care pulsează. Intensitatea acesteia creşte treptat. Când durerea devine insuportabilă, pot interveni adesea greţuri, vărsături şi chiar sensibilitate la lumină şi zgomot.
Migrene comune. Migrenele comune se manifestă instantaneu, fără careva simptom, printr-o durere pulsatilă. Localizarea acestui tip de migrenă variază. Durerea poate fi localizată în ambele părţi ale capului sau poate trece dintr-o parte în alta. Durerea este, deseori, însoţită de greaţă, vărsături, sensibilitate la lumină şi zgomot. In general, acest tip de migrenă apare la copii. Copiii care suferă de o migrenă pot avea şi dureri abdominale, care, după varsaturi, se ameliorează.

Simptome:
Debutul migrenei este brutal. Cele mai frecvente simptome sunt oboseala, iritabilitatea, lipsa poftei de mâncare. Durerea este unilaterală. Este o durere continuă, ceea ce explică necesitate de linişte şi de izolare. Mai mult decat atât, durerea este localizată pe o parte a capului, un efort fizic – chiar şi uşor – intensifică durerea. Foarte adesea, o criză de durere de cap este insoţită de o schimbare de dispoziţie, hipersensibilitate, slăbiciune, ameţeală, vomă şi, de asemenea, vertij. După ultimele date, în jur de 70% din pacienţii cu migrenă acuză vertij de o intensitate şi un caracter variabil. Mai mult decat atât, tulburările vestibulare apar atât în timpul crizelor de migrenă, cât şi între acestea.
Tulburările vestibulare sunt cel mai adesea constatate la forma de bază a migrenei. La acest tip de migrenă, vertijul precedă o criză de durere de cap; poate să dureze de la câteva minute la până peste o oră şi este însoţit de zgomot în urechi, ameţeală, vomă şi alte simptome neurologice.
Între crize, printre 50% dintre pacienţii cu migrenă cu aură şi printre 46% din pacienţii cu migrenă fără aură, simptomele neurologice şi auditive apar şi sunt dovada faptului că combinaţia dintre migrenă şi tulburările vestibulare nu este o coincidenţă. Migrena este deseori combinată cu gastralgii, vertijul paroxismic benign la copii, epilepsia, hipertensiunea sau boala Ménière.
<a class="link" href="http://neurologia.ucoz.ru/publ/18-1-0-196" rel="nofollow" target="_blank">
Tratament.</a>
Unele persoane au nevoie de terapie medicamentoasă. Pentru a avea un efect bun, este important ca medicamentele prescrise de medic să fie luate la primul semn al crizei. Există câteva măsuri ce pot fi luate pentru a diminua durerea. Unele persoane se calmează aplicând o sursă de caldură in zona cea mai dureroasă a capului. Aplicarea unui prosop înmuiat in apă şi încălzit sau a unui tampon duce la o uşoară ameliorare a durerii. Dimpotrivă, alte persoane işi aplică, în zona dureroasă, o pungă cu gheaţă, învelită intr-un prosop. Multe persoane găsesc că aceasta e o metodă foarte bună pentru relaxare.

Principiile tratamentul migrenei

- Tratamentul trebuie să fie individualizat.
- De menţionat, că pentru jugularea accesului de migrenă se recomandă administrarea dozei optimale a preparatului. În caz de ineficacitate peste 30-60 min de mărit doza aceluiaşi preparat.
- Concomitent cu tratamentul medicamentos de înlăturat factorii care au provocat migrena.
- Se recomandă psihoterapia, autotrenningul.
În primul rând accesul de migrenă se jugulează cu analgezice. Cu 20 min înainte de administrare a lor se vor utiliza antivomitive. În caz de ineficienţă se trece la utilizarea preparatelor cu acţiune antiserotoninică sau derivaţilor de ergot.