Memoria declarativa stocheaza intamplari. Este numita asa deoarece se refera la memoriile care pot fi discutate, sau declarate. Memoria declarativa este impartita in memorie semantica si episodica. 
Memoria semantica este reprezentata de cunostintele teoretice independente de timp si de loc; o piesa de informatie (ex: stim ca marul este un „fruct”). Memoria semantica se refera la memoria „intelesurilor” (Ex: „surubelnita este o unealta”). 

Memoria episodica este diferita fata de cea semantica. Aici, cunosintele persoanel sunt sobandite prin experienta intr-un timp si spatiu precis. Aici unitatea de timp este esentiala, ca mai apoi, aceasta memorie, sa ne dea simtul trecerii timpului.

Memoria episodica este un mecanism de invatare prin cadre. Ai nevoie de doar o expunere a unui episod pentru a-l aminti. Memoria semantica difera, ea este actualizata dupa fiecare expunere. 
Memoria episodica este ca o harta care tine legate impreuna elementele in memoria semantica. De exemplu, memoria semantica ne spune cum arata un „caine” si ce sunete scoate acesta. Toate memorile episodice ce contin „caine” vor face referire la reprezentarea semantica a „cainelui” si toate experientele noi cu „cainele” vor modifica reprezentarea Semantica a „cainelui”.

Unii cercetatori sustin ca memoria episodica este transformata in memoria semantica cu timpul. In acest proces, majoritatea informatiilor episodice despre un eveniment particular este generalizat in context (se muta in cea semantica), iar evenimentele specifice sunt pierdute. 

Memoriile episodice care sunt reapelate des, sunt retinute ca un monolog. Daca re-spunem povestea in mod repetat, ne dam seama ca nu mai retinem evenimentul, ci povestea rescrisa. 
Altii cred ca ne aducem intodeauna aminte evenimentele episodice din memorie. Bineinteles, memoria episodica se bazeaza pe cunostintele memoriei semantice. 
Ideea este ca unii oameni nu cred ca toate episoadele se transforma in memorie semantica.