O nouă ameninţare infecţioasa loveşte lumea: gripa porcină. Deşi denumirea acesteia a fost intens criticată de Israel, pe motive că porcul ar fi un animal impur şi nu e adecvată o asemenea terminologie, numele i-a rămas neschimbat. Virusul care produce această gripă poartă numele de H1N1, însă nu trebuie confundat cu “fratele” sau mai mare, virusul gripei aviare, H5N1.

Omenirea nu e la primul contact cu acest virus. În anul 1918 a declanşat o pandemie care a ucis aproape 60 de milioane de oameni din întreaga lume, fiind cunoscut sub numele de gripa spaniolă. Virusul a revenit în anul 1976, când un soldat american a murit din cauza infecţiei. Atunci autorităţile americane au luat măsuri urgente, virusul nu s-a mai răspândit, iar evenimentul a devenit cunoscut sub numele de The Epidemic That Never Was.

Acum a reizbucnit această problemă, raportându-se deja peste 150 de decese datorate infecţiei cu virusul gripei porcine. Virusul nu se transmite de la porc la om, ci de la om la om, asemenea gripei cunoscute. Dar virusul gripei porcine, susţin cercetătorii, a suferit o mutaţie la nivelul ARN-ului conţinut şi acum poate infecta celulele umane şi se raspândeşte rapid, în special datorită traficului aerian foarte dezvoltat, care transportă virusul şi oamenii rapid în toate colţurile globului.

Mecanismul identificat pentru acest virus este acelaşi cu care a ucis milioanele de oameni la începutul secolului XX, în cea mai mare şi distructivă pandemie cunoscută vreodată de specia umană. Virusul H1N1 sau H1N2 se leagă specific de membranele celulare, prin intermediul acidului sialic, afectând în special celulele pulmonare, de la nivelul nasului şi cele intestinale, în prima fază a infecţiei. Virusul este detectat de sistemul imun uman, declanşând o supraexpresie a citokinelor în corp. Se intră astfel într-un cerc vicios, sistemul imun e suprastimulat, producerea de citokine este din ce în ce mai mare, iar acestea din urmă ajung într-un final ăn număr exagerat de mare în plămâni. Acest fenomen duce la o migrare excesivă de leucocite în ţesutul pulmonar, provocând nerecunoaşterea plămânilor ca proprii organismului. Se ajunge astfel la un mecanism rapid şi necruţător, autoimun. Celulele pulmonare sunt distruse, detritusul celular nu se poate elimina, iar pacientul afectat de virus se sufocă. Cei mai afectaţi de acest virus sunt oamenii tineri şi cu sistemul imun sănătos, comparativ cu copiii sau cei mai în vârstă.

Semnele şi simptomele identificate nu diferă de manifestările gripei obişnuite. Acestea includ febră, tuse, dureri în zona gâtului, dureri musculare, fatigabilitate, greaţă. Din acest motiv, diagnosticarea este grea, suspecţi de gripa porcină fiind cei care au intrat în contact cu pacienţi deja confirmaţi cu această infecţie sau care au vizitat zonele afectate de virus. Pentru un diagnostic corect, este nevoie de analize de laborator, în special din sputa, unde se poate identifica prezenţa virusului.

Ca tratament, acesta dă rezultate bune în primele 5 zile de la infecţie, substanţele indicate de medicii americani ca fiind cele mai eficiente sunt oseltamvir şi zanavir. Acestea sunt eficiente în tratarea manifestărilor bolii mai ales în primele două săptămâni de la instalarea virusului în organism.