„Durerea este frecvent nu numai un reflex protector, ci si un semnal biologic periculos" (Adrian, 1947)

„Durerea este un ansamblu compus din senzatia dureroasa si fenomene asociate de reactii emotive si stari afective care о Tnsotesc pana la о reactie secundara psihofiziologica" (Bonica, 1969)

„Durerea este о constelatie a unei experience neplacute — perceptual si emotional — asociata ca un raspuns reflex autonom, psihic si manifestairi reactionale provocate de lezarea tesuturilor de catre factori agresivi sau boli" ( Bonica, 1980)

„Durerea este un model cerebral rezultand dintr-o suprasumatie de stimuli de natura variata mediati ascendent prin sisteme complexe, specifice si nespecifice spre'structuri cerebrale, analitice si integrative a caror activitate normala este perturbata" (Arsene, Oprescu —1982)

„Durerea este о senzatie specifica, periferica, perceputa cortical, constient, ce duce la un triplu raspuns: vegetativ, emotional si comportamental" (Deleuze, 1975)

„Durerea este o experienţă senzorială evocată de stimuln lezionali" (Montcastle, 1968)

„Durerea este o senzaţie neplăcută, de intensitate variabilă, prin excitarea receptorilor de către stimuh care lezează sau ameninţă ţesuturile cu distrugerea" (Badiu, Teodorescu, 1978)

„Durerea este manifestarea senzitivo-reacţională reprezentată de fenomenele psiho-afective conştiente şi reacţiile somato-vegetative reflexe rezultate din acţiunea stimulilor nociceptivi asupra formaţiunilor receptoare algogene din întregul organism" (Hăuhcă, 1981)

„Durerea este răspunsul subiectiv al omului conştient la stimuli dureroşi" (Grossberg, Grant, 1978)

„Durerea este o senzaţie penibilă care nu poate fi definiţia prin intermediul unui adjectiv care să-i confere calitatea sa proprie exprimând efectul său inevitabil şi diferenţiind-o de alte senzaţii furnizate de cele cinci simţuri. Senzaţie anormală, ea are valoare de alarmă indicând o stimulare excesivă ce vine din mediul exterior sau o sensibilizare patologică a unuia din organele interne" (Jeammet, 1969)

Aceste definiţii şi multe altele cuprind majoritatea elementelor durerii, dar cea mai completă (după Meskey) admisă azi este cea acceptată, în 1994, de Comitetul de Taxonomie al Societăţii de Studiu al Durerii (Internaţional Association for trie Study of Pain — IASP): „Durerea este o experienţă senzorială şi emoţională dezagreabilă, dată de o leziune tisulară veritabilă sau potenţială sau de o descriere cu termeni ce se referă la o asemenea leziune"