Internetul reprezintă o parte componentă a vieţii contemporane. Pentru marea majoritate de utilizatori părţile pozitive ale acestuia prevalează asupra consecinţelor negative, determinate de pasiunea excesivă pentru această ocupaţie. Însă, ca exemplu, în septembrie 2007 un bărbat de 30 de ani din China a murit într-un Internet Cafe, dupa 72 de ore de jucat continuu un joc online. Young (1998), prima a descris utilizarea excesivă a Internetului, definind-o ca tulburare addictivă (menţionând ca simptome - toleranţa, pasiunea şi incapacitatea de a limita timpul petrecut în reţea). În cercetările anterioare internet-addicţia era evaluată ca utilizare de Internet, mai mult de 38 de ore pe săptămână. Cu toate că răspândirea propriu-zisă a acesteea este necunoscută, conform evaluărilor lui Young (1998), ea variază în limitele a 5-10% din totalitatea de utilizatori.
Un studiu, a evidenţiat că utilizatorii cu dependenţă de calculator sunt de regulă bărbaţi, cu un nivel intelectual înalt, introvertiţi. Studiile ulterioare au elucidat date contradictorii celor prezentat: utilizatorii cu dependenţă de Internet sunt în special femei de vârstă medie, care au acasă calculator. Într-un clasament mondial al statelor cu cei mai mulţi utilizatori de Internet, locul fruntaş a fost pentru SUA, cu 218 milioane, circa 71,9% din întreaga populaţie a Statelor Unite şi 15,5% din totalul utilizatorilor la nivel mondial. Pe locul II se situează China, cu 210 milioane de utilizatori, iar pe III, Japonia, cu „doar” 94 de milioane. Între statele europene, se detaşează Germania, cu 55 de milioane.
Începand cu anul 2000 şi până în prezent, totalul utilizatorilor în intreaga lume a crescut cu 290%, ajungand astazi la peste un miliard patru sute de milioane. Cercetările din ultimile decenii evidenţiază faptul că dupa numai 2 minute de stat în faţa monitorului activitatea creierului copilului suferă schimbari. Se constată o reducere a activităţii corticale a creierului. Cercetarile lui Herbert Krugman au dovedit faptul că privitul la monitor amorţeşte activitatea emisferei stângi a creierului şi emisfera dreaptă va tinde să îndeplinească toate activităţile cognitive. Aparent nu ar fi o problemă dar, emisfera dreaptă nu decodează informaţia, procesează informaţia în întregul ei, determinând răspunsuri mai degrabă emoţionale decât logice. Conform studiilor, dependenţa se capată foarte rapid, în aproape 3 luni de la începutul utilizării acestui serviciu.
În aspect medical mai bine este de conceptualizat cauzabilitatea internet-addicţiei după natura sa ca fiind bio-psiho-socială. În teoria învăţării este stipulat accentul pe consolidarea efectelor pozitive ale utilizării Internetului, care pot induce senzaţii de plăcere şi euforie la utilizatori. Circuitul neuronal de nivel cerebral, „responsabil” de recompensă, în normă se activează la stimuli pozitivi, cum ar fi alimentele, apa şi sexul, care sunt vital importanţi pentru supraveţuire. Însă fixările „neobişnuite”, de exemplu SPA, jocul de noroc şi Internetul, pot fi stimuli mai puternici, impunând oamenii să renunţe la sex, alimentaţie, serviciu, sănătate, etc [6; 14]. Shaffer (1996) a presupus că, utilizarea Internetului este determinată de comportament, căutare de senzaţii plăcute, care de fapt, reprezintă un semn al impulsivităţii [12]. O autoapreciere scăzută se formează în absenţa susţinerii din partea părinţilor sau semenilor şi, poate atinge apogeul în senzaţia de necorespundere şi inutilitate. Probabil, aceasta îl determină pe individ să folosească Internetul în calitate de refugiu de la realitate în căutarea unei lumi sigure, lipsite de primejdii, unde nimeni şi nimic nu-l ameninţă. În cartea sa Dependenţa virtuală, Dr. David Greenfield sugerează că trasăturile caracteristice unice ale Internetului pot contribui la tendinţele de dezvoltare a dependenţei. Aceste caracteristici includ: ● Accesul uşor – cu apăsarea unui buton, utilizatorii se pot conecta la site-uri din întreaga lume – 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. Nu există o limită a informaţiei disponibile. Mereu se poate găsi un alt site de vizitat. ● Stimularea – culorile vii, viteza mare, uşurinţa de folosire şi calităţile interactive transformă Internetul într-o experienţă incitantă. Utilizatorii pot interacţiona spre a stimula schimburi sociale şi intelectuale, atât ca participanti, cât şi ca observatori. ● Anonimatul – inhibiţiile simţite în viaţa reală sunt inlăturate, deoarece utilizatorii nu se cunosc între ei. Ei pot fi oricine vor să fie. Dacă utilizatorii sunt nefericiţi în viaţa reală, ei pot crea o viaţă virtuală ideală. ● Pierderea noţiunii timpului – cei mai mulţi utilizatori de Internet au mărturisit că pierd noţiunea timpului atunci când navighează pe Internet. Elaborarea graficii tridimensionale în jocuri, permite utilizatorului să interacţionze cu alte persoane în lumea virtuală. Potenţialul adictiv excesiv al acestor „online-jocuri multiutilizaţionale în masă” a permis unor utilizatori să susţină că ele sunt comparabile cu efectele heroinei [7].
Cercetătorii au încercat să identifice subtipurile sau subcategoriile internet – adicţiei. Astfel, Davis (2001) a divizat utilizarea problematică în două tipuri: a) specific (utilizare excesivă a unei funcţii concrete) şi b) generalizat (utilizare excesivă „multifactorială” a Internetului). Young (1999), a evidenţiat cinci tipuri de internet-adicţie: 1) pasiune patologică faţă de cyberrelaţii (prieteni); 2) adicţie cybersexuală; 3) carcater compulsiv al atracţiei faţă de aflarea în reţea (de exemplu cumpărăruri pe Internet); 4) suprasolicitare informaţională (de exemplu căutare compulsivă a informaţiei în baza de date, „wiki”); 5) pasiune obsesivă faţă de lucru la calculator (programare, preocupare excesivă de jocuri) [14]. Utilizarea Internetului până la gradul de atracţie patologică poate avea consecinţe nefavorabile serioase, care se răsfrâng negativ asupra multor activităţi vitale ale individului: socială, profesională, psihologică, fizică, la fel şi asupra relaţiilor interpersonale. De regulă, repercusiunile utilizării excesive a Internetului în mai mare măsură sunt resimţite la nivelul familiei şi vieţii sociale, deoarece individul, petrecând în regim online timp excesiv, frecvent ignorează membrii familiei, activităţile sociale şi interesele. Termenul de „cyber-văduvă/cyber-văduv” este astăzi utilizat pentru partenerii ignoraţi ai persoanelor adictive de Internet. Pasionarea excesivă de Internet conduce de asemenea către scăderea reuşitei şcolare şi a prodictivităţii profesionale, pierderi financiare. Consecinţele psihosociale vădite ale internet-addicţiei includ izolare socială, frustrarea şi depresia. Fizic, simptomele utilizării excesive a Internetului se manifestă prin dureri de cap, tulburări de atenţie, senzaţii de oboseală a ochilor, vedere inceţoşata, dureri la nivelul muşchilor gâtului şi umerilor, deprivarea somnului, dorsalgii, sindroamul canalului carpian şi radial [9;11].
Efectul de dezinhibare online - Este binecunoscut faptul că oamenii spun şi fac lucruri în spaţiul virtual, pe care nu le-ar face într-o relaţionare faţă în faţă. Pe net sunt mai relaxaţi, mai dezinhibaţi şi astfel se exprimă mai liber. Acest efect de dezinhibare este de două feluri. Unii impărtăşesc lucruri extrem de personale, emoţii profunde, temeri sau dorinţe – numită dezinhibiţie benignă. Există însă şi o dezinhibiţie toxică, ce se manifestă prin limbaj necenzurat, mânie, ură şi chiar ameninţări, prin explorarea site-urilor pornografice sau a celor care prezintă violenţă, locuri pe care aceşti oameni nu le-ar vizita în realitate [9]. Dupa opinia lui Tonino Cantelmi, psihiatru la Universitatea Gregoriana din Roma, o navigare mai lungă de 5 – 6 ore zilnic poate degenera într-o serie de simptome cum ar fi: confuzie mentală, halucinaţii, delir, care recidivand nu lasă decât posibilitatea internării în spital [11]. Particularităţi de evaluare în suspectarea atracţiei patologice faţă de Internet • Colectarea datelor anamnestice; • Iniţierea utilizării, factorii declanşatori; • Progresarea în timp; • Agenda de consum: caracterul, durata, locul (la serviciu/acasă), în ce perioadă a zilei ş.a. • Factorii de menţinere; • Domeniile preferenţiale de aplicare (de exemplu, participarea în schimbul operaţional al mesajelor textuale cu utilizarea reţelei, cumpărături, joc de noroc, “geocaching”, etc.); • Simptomele dependenţei (atracţia, toleranţa, simtome rebound, gradul de manifestare ş.a.); • Tentativele de a reduce sau de a înceta utilizarea şi, rezultatul; • Tratamentul anterior; • Cauza solicitării actuale a ajutorului medical; • La necesitate, confirmarea datelor relatate de pacient prin anamnesticul obiectiv; • Evaluarea formelor de aplicţii, a reacţiilor emoţionale a modelului de activitate cognitivă; • Evaluarea influienţei utilizării Internetului asupra relaţiilor interpersonale, activităţilor sociale şi profesionale; • De a evalua cât este de motivat să urmeze tratamentul propus (se va ţine cont de conceptul „stadiile modificării”) [10]; • Examenarea standard a statutului psihic; • Excluderea tulburărilor psihice concomitente; • Combinarea interviului clinic cu alte procedee diagnostice / evaluative.
Cele mai importante întrebări la care este necesar de a primi răspuns sunt: „Cât timp petreceţi în Internet în fiecare zi / fiecare săptămână?”, „Ce forme de aplicaţii preferaţi sau cărora le acordaţi majoritatea timpului?” şi, „În ce mod utilizarea Internetului vă influenţează viaţa cotidienă?”. 86% dintre dependenţii de internet prezintă cel puţin o altă tulburare psihică. Mai frecvente sunt: dereglările afective (depresia, tulburarea bipolară, fobia socială, anxietatea), alte tulburări adictive (dependenţa de alcool sau alte substanţe), tulburări ale controlului impulsurilor (tulburări de alimentaţie, joc de noroc patologic) şi tulburările de personalitate, inclusiv personalitatea antisocială. Şi invers, înainte de a pune subiectului stigma de „adicţie faţă de calculator”, este necesar de a constata că sindromul dependenţei patologice faţă de Internet nu reprezintă o manifestare secundară a tulburării psihice de bază, de exemplu, a psihozei maniacale, depresive, sau tulburării psihosexuale.
