Noutăţi [231] |
Atestare [5] |
Perfecţionare [191] |
Anunţuri [22] |
- 2008 Noiembrie
- 2008 Decembrie
- 2009 Ianuarie
- 2009 Februarie
- 2009 Aprilie
- 2009 Mai
- 2009 Iunie
- 2009 Iulie
- 2009 August
- 2009 Septembrie
- 2009 Octombrie
- 2009 Noiembrie
- 2009 Decembrie
- 2010 Ianuarie
- 2010 Februarie
- 2010 Martie
- 2010 Aprilie
- 2010 Mai
- 2010 Iunie
- 2010 Iulie
- 2010 August
- 2010 Septembrie
- 2010 Octombrie
- 2010 Noiembrie
- 2010 Decembrie
- 2011 Ianuarie
- 2011 Februarie
- 2011 Martie
- 2011 Aprilie
- 2011 Mai
- 2011 Iunie
- 2011 Iulie
- 2011 August
- 2011 Septembrie
- 2011 Octombrie
- 2011 Noiembrie
- 2011 Decembrie
- 2012 Ianuarie
- 2012 Februarie
- 2012 Martie
- 2012 Aprilie
- 2012 Iunie
- 2012 Noiembrie
- 2012 Decembrie
- 2013 Ianuarie
- 2013 Februarie
- 2013 Aprilie
- 2013 Iunie
- 2013 Iulie
- 2013 Decembrie
- 2014 Ianuarie
- 2014 Februarie
- 2014 Martie
- 2014 Septembrie
- 2017 Ianuarie
21:13 Tulburările conştiinţei realităţii obiectuale: | |
- derealizarea - reprezintă o tulburare a conştiinţei realităţii obiectuale, care apare extrem de rar ca fenomen izolat, făcând, de regulă, parte din sindromul de depersonalizare. Termen introdus de Mayer-Gross şo Mapother, pentru a defini sentimentul de stranietate a lumii exterioare în absenţa oricăror tulburări perceptive. Pierzând „funcţia realului” (P.JAnet), subiectul se simte detaşat, izolat de concretitudinea lumii, care-şi pierde „familiaritatea”, devenind pentru acesta un spaţiu străin. Fără a putea fi definită cu precizie, această „alienare de la realitate” (Mayer-Gross) poate îmbrăca nuanţe fine, cu forme de expresie foarte variate. De la forma minimă, în care lucrurile pot să pară false, artificiale, stranii, iar persoanele modificate, urâţite, îmbătrânite, lipsite de „aerul personal”, în forma s extremă de realizare îi dă subiectului senzaţia unei retrageri complete din lumea reală, de „plutire fără înălţime peste un deşert necunoscut”.În condiţiile modificării percepţiei subiective a timpului, apariţiei desincronizării de „ritmul lumii” şi incapacităţii „de a mai simţi curgerea timpului”, spaţiul îşi pierde şi el reperele obişnuite, subiectul având impresia că este dezorientat (fără ca acest lucru să se confirme obiectiv). Derealizarea este percepută de către subiect ca o modificare a vieţii sale psihice, prin senzaţiile chinuitoare pe care le încearcă. Ea este însoţită întotdeauna şi de alte fenomene, legate mai ales de diversele grade de modificare a conştiinţei. Este caracteristică în psihastenie, schizofrenie, depresii majore, intoxicaţii cu mescalină. Ea apare, după unii autori, în diverse grade în debutul oricărei psihoze. Mayer-Gross
– în evoluţia schizofreniei, orice bolnav trece cu necesitate
printr-un stadiu de derealizare-depersonalizare, în cazuri rare
aceasta putând rămâne unica manifestare a unei stări defectuale.
Şi în stări de epuizare nervoasă pot apărea fenomene de
derealizare, dar au un caracter pasager. | |
|
Total comments: 0 | |