a) tulburările conştiinţei corporalităţii (somatognozia)

Somatognozia reprezintă imaginea pe care individul şi-o formează despre propriul său corp, ca obiect funcţionând în spaţiu. Conştiinţa propriului corp se constituie progresiv din date perceptiev, realizând un cadru spaţial pentru percepţii, reprezentări, amintiri şi emoţii. Se raportează la noţiunile de schemă corporală şi asomatognozie.

... Citeşte în continuare »

- sindromul Gerstmann – sindrom manifestat prin agnozie digitală, agrafie, acalculie, nediferenţiere stânga-dreapta. Agnozia digitală este simptomul central şi se caracterizează prin incapacitatea, ignorată de subiect, de a numi şi deosebi între ele degetele proprii sau ale altcuiva, deşi le poate utiliza pentru activităţi ce necesită diferenţierea lor. Nediferenţierea stânga-dreapta se manifestă prin incapacitatea de a deosebi partea dreaptă de partea stângă a propriului corp sau a corpului altcuiva. Acalculia este simptomul cel mai puţin frecv ... Citeşte în continuare »

- cenestopatii – reprezintă tulburări particulare ale cenesteziei, alterări locale ale sensibilităţii comune, de tip algic sau parestezic, putând interesa orice zonă sau punct al organismului. Apar senzaţii corporale neplăcute, în absenţa unor modificări organice. În descrierile bolnavilor, apar ca trăiri stranii, amintind de ideile delirante. Cenestopatiile, considerate ca tulburări perceptive, se pot înscrie într-un continuum de gravitate, mergând de la simple iluzii până la halucinaţii.

Principalele lor caracteristici ar fi: caracterul funcţional, anorganic, independent de orice leziune locală patogenă şi existenţa lor autonomă. Cenestopatiile nu apar izolate, ci asociate cu anxietatea, de ... Citeşte în continuare »

- dismorfofobia – se apropie mai mult de depersonalizare. Ea exprimă sentimentul transformării în sens negativ al aspectului corpului sau doar a unor caracteristici ale acestuia (înălţime, greutate, raportul dintre segmente). Un interes special este acordat aspectului feţei şi al organelor genitale. Koupernik a descris această tulburare „psihoza urâţirii”; alţi autori consideră că are un caracter normal şi tranzitoriu la adolescenţi (cu sentiment de inferioritate şi stângăcie, depresie, izolare relaţională, reacţii comportamentale). Motivată numai parţial şi în anumite circumstanţe, dismorfofobia adolescentului poate fi o manifestare a crizei de originalitate sau de individualitate, dar şi expresia unei nevroze, a unei psihoze sau a ... Citeşte în continuare »

- derealizarea - reprezintă o tulburare a conştiinţei realităţii obiectuale, care apare extrem de rar ca fenomen izolat, făcând, de regulă, parte din sindromul de depersonalizare. Termen introdus de Mayer-Gross şo Mapother, pentru a defini sentimentul de stranietate a lumii exterioare în absenţa oricăror tulburări perceptive. Pierzând „funcţia realului” (P.JAnet), subiectul se simte detaşat, izolat de concretitudinea lumii, care-şi pierde „familiaritatea”, devenind pentru acesta un spaţiu străin. Fără a putea fi definită cu precizie, această „alienare de la realitate” (Mayer-Gross) poate îmbrăca nuanţe fine, cu fo ... Citeşte în continuare »

• 
  
• Никто не знает проблем отделения лучше, чем работающие в нем врачи, и поэтому ни один чиновник, ни тем более представитель торговой фирмы, не проведёт планирование оснащения лучше заинтересованных специалистов.

К сожалению, во многих случаях ... Citeşte în continuare »