Acest lucru are un sens din punct de vedere al evoluţionismului. Dacă mergând pe potecă apare în faţa ta un tigru, vei procesa această imagine şi vei începe să fugi înainte de a înţelege de ce.

Chiar şi dacă eliminăm lucrurile care sunt nereale şi pe cele care sunt „irelevante”, tot rămân o mulţime de biţi.

Emoţiile dau acestora greutatea şi importanţa lor relativă.

Ele sunt scurtătura către percepţie.

Ele ne oferă şi capacitatea unică de a nu vedea ceea ce nu vrem să vedem.

Decizia despre ce devine gând ivit din conştiinţă şi ce rămâne un gând nedigerat, un tipar rămas îngropat adânc în corp, este mediată de receptori...